Astăzi, 24 februarie 2011, la Secţia pentru Copii şi Tineret a Bibliotecii Judeţene „Duiliu Zamfirescu” Vrancea se sărbătoreşte Dragobetele, în cadrul parteneriatului „Carte, carte, cinste cui te-mparte!”. Acest parteneriat este încheiat între secţia noastră şi 5 şcoli din judeţul Vrancea.
Astfel, elevii Şcolii cu clasele I-VIII nr. 1 din Urecheşti, Nr. 1 Biblieşti, Nr. 1 Gura Caliţei, Clipiceşti şi Moviliţa au creat special pentru această ocazie poezii şi eseuri având ca temă iubirea. Elevii de clasa a VII-a şi a VIII-a au adus un omagiu acestei sărbători tradiţionale româneşti, prin creativitatea şi talentul lor.
Expoziţia cu aceste lucrări este presărată cu desenele bibliotecarei Ada Roxana Făcăoaru şi este completată cu o expoziţie de carte de dragoste, din literatura română şi universală.
Aşadar, DRAGOBETELE te invită să iubeşi şi să citeşti la BIBLIOTECĂ!
Vino la BIBLIOTECĂ şi îţi vei umple sufletul de iubire, de poezie şi de lectura unor cărţi de excepţie ale literaturii române şi universale: de la „Tristan şi Isolda”, „Romeo şi Julieta” până la „Scrisoare de dragoste” a lui Mihai Drumeş sau „Lorelai” a lui Ionel Teodoreanu şi multe alte titluri minunate!
Vă aşteptăm cu drag!
Iubire adolescentină
Iubirea-i trecătoare,
Dar foarte impunătoare.
Ieri arogant, nepăsător,
Azi bun şi visător.
Trecutul schimbă viaţa,
Chiar şi visul mult dorit
Sentimentul împlinit
Şi din suflet rupe gheaţa.
Dragostea pleacă şi vine
Fără prejudecăţi şi glume
Fluturaşii zboară roi
În cuvintele spuse de noi.
Popa Mariana – clasa a VIII-a
Prof. Grigorică Violeta
Şcoala cu clasele I-VIII, Nr. 1, Bilieşti
Dragostea nu e o joacă
Dragostea de ieri era foarte profundă
Era mai diferită şi timidă
Cu toţii se temeau de gurile rele,
Băieţii rămânând adesea doar cu…
gândul la ele
Acum nimeni nu se mai ruşinează
Să-şi arate iubirea la orice colţ de stradă,
Multe s-au schimbat de-a lungul anilor,
Lăsând în urmă doar amintirea banilor…
Visul de mâine e ceva firesc
Pentru că toţi vrem ca mâine
Să fie ceva frumos, Dar tineresc.
Şerban Alexandra – clasa a VIII-a
Prof. Grigorică Violeta
Şcoala cu clasele I-VIII, Nr. 1, Bilieşti
Visul veşnic
Ieri aveam iubiri profunde…
Profunzimea lor s-a dus,
Dar apare ziua de-azi
Zi de dragoste prea nouă
Spusă pe-ndelete vouă.
Când s-o duce azi în mâine
Visul va rămâne veşnic
Iubirea de azi va fi
Eternă pentru copii…
Grigoraş Mădălina – clasa a VIII-a
Prof. Grigorică Violeta
Şcoala cu clasele I-VIII, Nr. 1, Bilieşti
Imn al iubirii
Şi ţări îndepărtate, străine,
Lumea şi poporul a auzit de tine.
O, iubire, ce o să te faci
Dacă tu cu ura o să te împaci?
Până şi în spaţiu tu ai apărut
Şi crede-mă pe mine,
Să ştii că eu nu mint.
Şi extratereştrii au auzit de tine
Mi-au zis la ureche că te ştiu chiar bine.
O, iubire, ce ne-am face dacă tu nu ai fi?
Niciun om pe lume nu ar mai trăi.
Nicio plantă nu va mai fi vie
Dacă tu dispari şi-mi laşi ura mie.
Răducan Tiberiu – clasa a VIII-a
Prof. Grigorică Violeta
Şcoala cu clasele I-VIII, Nr. 1, Bilieşti
Iubire neîmplinită
Te-aştept pe malul unui râu
Cu apa pură, cristalină,
Probabil că altădată nu o să mai viu
Că inima de tristeţe îmi este plină.
Te-aştept de zeci de ani, dar nu mai vii
Frunzele copacilor încep să ruginească,
Se simte dorul şi iubirea cea firească,
Se simt sute de ani sau poate mii.
Dar văd o umbră ce învăluie copacul
Şi sper să fii tu şi să vii la mine,
Un gând nebun îmi străpunge capul,
Acum văd acea umbră bine.
O, dragoste eternă, ce mă-nvălui
În ochi îmi arăţi numai iluzii,
Şi-n inima toată te împrăştii
Niciodată nu o să ştiu cine-i în spatele măştii.
Răducan Tiberiu – clasa a VIII-a
Prof. Grigorică Violeta
Şcoala cu clasele I-VIII, Nr. 1, Bilieşti
Un ultim cuvânt…
Un ultim cuvânt aş vrea să-ţi mai spun
Că nu sunt barbar, că nu sunt un hun,
Dar nicio marionetă mică şi ciudată
Care de orice om poate fin manevrată.
Un ultim sunet aş vrea să mai auzi
Un scâncet,o vorbă şi-apoi poţi să plângi.
Aş vrea să nu plouă, măcar de-astă dată,
Nu vrea ca să ude o întreagă hartă.
Răducan Tiberiu – clasa a VIII-a
Prof. Grigorică Violeta
Şcoala cu clasele I-VIII, Nr. 1, Bilieşti
Pe aripi de înger
Zorii unei noi zile se arătau. Furtuna a trecut. Primele raze ale soarelui îşi făceau apariţia.
O fată se plimba desculţă de-a lungul plajei, călcând adânc pe nisipul umed. Marea era agitată. Valurile aduceau pe ţărm alge purtate de apa rece precum îngheţul dulce al privirii…
Ea era doar o adolescentă care nu cerea nimic mai mult vieţii, decât să o trăiască. S-a aşezat pe nisip, a suspinat adânc, îndreptându-şi privirea spre largul mării.
Cu o zi în urmă, înainte ca ea să plece de acasă, din discuţiile cu mama ei a înţeles ce rol important are ea pe lumea aceasta, numai că adolescenta nu credea în iubire.
– Ştii vorba bunicii „Iubeşti, deci trăieşti!”, argumentă mama răspicat.
– Ei, mamă, ce ştii tu despre dragoste? Şi se afundă şi mai mult în visele ei, sperând ca într-o altă viaţă să găsească ceea ce credea că ea caută de ani de zile…Asta înseamnă că eu sunt un om mort, dar care încă se mai chinuieşte pe pământ? gândi ea cu voce tare…Ce n-as da să pot trăi!
S-a ridicat şi a pornit a se plimba de-a lungul digului şi deodată a
simţit o prezenţă neobişnuită lângă ea. A mai mers câţiva paşi, dar se simţea urmărită. Cineva a prins-o de mână.
În faţa ei stătea un băiat îmbrăcat în haine argintii, cu părul lung şi blond, asemănător azurului, iar în ochii acestuia se putea citi marea.
– Eşti un înger!?
– Dar nu orice înger.. Sunt îngerul tău. Tu m-ai chemat.
Ea nu a mai putut să răspundă.
– Ai spus că vrei să trăieşti, a continuat el.
– Eşti perfect… şopti ea
– Sunt îngerul tău.
– De ce mi te-ai arătat?
– Ca şi tine, şi eu vreau să trăiesc şi să pătrund în lumea ta.
Ea l-a îmbrăţişat, el a strâns-o în braţe, iar fata a vrut să îl sărute, însă îngerul a oprit-o.
– Nu se poate, a spus el cu o teamă în voce.
Fata îl privea şi simţea cum încetul cu încetul revenea la viaţă. Căzu în genunchi şi începu să plângă. Îngerul a îngenuncheat lângă ea şi lacrimi de cristal i se prelingeau pe faţa angelică… A îmbrăţişat-o.
– Te rog, nu suferi! i-a şoptit fata.
Când a deschis ochii, ea era singură pe plajă. Simţea cum durerea o măcina de vie … o sfâşia. Aşa că a început să alerge cât putea de tare. Ajunse la dig… Continuă să alerge, iar în faţa ei digul se termina şi se vedea doar marea. U salt a fost de ajuns. Simţea cum nu mai respiră, iar în cele din urmă zbura şi o pasăre parcurgea albastrul roşiatic al cerului străpuns de ultimele raze ale soarelui.
Era la apus. Încă trăia, dar într-o altă lume. Era liberă. O pasăre neagră cu aripi albe zbura deasupra mării, zbura spre ceea ce credea că se numeşte eternitate, chiar dacă în viaţa ei de până atunci nu iubise cu adevărat. Cu timpul, sufletul său se putea pierde în această vastă eternitate.
În locul în care acest suflet a început să zboare, pe digul care se prelungea în largul mării, un înger plângea şi striga:
– Trebuia să mă aştepţi… doar să mă aştepţi. Aşa cum tu ai renunţat la lumea ta, aşa cobor şi eu din lumea mea…
Atunci îngerul s-a prăbuşit la pământul digului şi s-a preschimbat într-un corb. Pasărea neagră cu aripi albe a trecut pe lângă el, insă acum nu mai putea să îl vadă, aripile îngerului de odinioară fiindu-i luate de negrul eternităţii forţate.
Liucă Oana – clasa a VIII-a
Prof. Grigorică Violeta
Şcoala cu clasele I-VIII, Nr. 1, Bilieşti
UN ÎNGER
Aseară a coborât
Un înger pe pamânt
Aripile si le-a lăsat
La poartă.
A intrat tiptil
M-a sărutat
Şi odata s-a transformat
În chip uman.
Cu trăsături Dumnezeiesti
Ce nu te mai saturi
Să le priveşti.
M-a privit atent
In braţe m-a luat
Şi pân-la ceruri m-a purtat.
Nedelcu Florentina, Clasa a VIII-a B
Şcoala cu clasele I-VII Nr. 1 Urecheşti
Mă simt…
Mă simt un cerşetor
Pe marea fără nume
Unde încerc să-mi şterg
Urmele din astă lume.
Mă simt un călător
În ultima lui gară
Pierdut şi chinuit de dor
Ce-ar vrea acum să piară.
Mă simt un cântăreţ
Singur în lume
Ce nu mai pune preţ
Pe ziua cea de mâine
Mă simt uitat şi părăsit
Şi neînţeles de mulţi
Şi viu şi mort şi pustiit…
Nedelcu Florentina, Clasa a VIII-a B
Şcoala cu clasele I-VII Nr. 1 Urecheşti
TU…
Te urăsc din adâncul fiinţei mele!
Tu m-ai făcut să inţeleg
Că viaţa nu ar avea niciun sens
Daca n-ar fi iubirea.
Tu m-ai învăţat să cred, Să sper c-o să am totul
Şi tot tu mi-ai luat speranţa.
Tu mi-ai dat mereu o nouă viaţă
M-ai lăsat să mă inec în tine
Şi nu mi-ai dat niciun ajutor.
M-ai lăsat să găsesc drumul spre tine
Şi apoi mi l-ai închis.
Ce crud ai fost.
Nedelcu Florentina, Clasa a VIII-a B
Şcoala cu clasele I-VII Nr. 1 Urecheşti
OCHII TAI…
În ochii tăi se oglindeste marea
Şi nesfârşitele păduri de brad,
În ochii tăi citesc uitarea
Şi văd culoarea pietrelor de jad.
În ochii tăi mi-am regăsit mereu
Şi lacrimile şi iubirea
Şi ştiu că cel mai greu mi-a fost
Să îţi citesc privirea.
Acum ştiu multe despre ochii tăi
Dar nu mă mulţumesc
Întotdeauna au fost răi
Însă tot îi iubesc!
Nedelcu Florentina, Clasa a VIII-a B
Şcoala cu clasele I-VII Nr. 1 Urecheşti
O SINGURĂ IUBIRE
Era toamnă şi poua
La prima noatră întâlnire
Când cu respiraţia tăiată
Mi-ai spus că-s prima ta iubire.
S-a scurs multă vreme de atunci
Dar dragostea e neschimbată
Am fost şi-s prima ta iubire
Ce nu se va schimba vreodata.
Acum e toamnă iar şi plouă
Oare a câta întâlnire?
Demult, cu câţiva ani în urmă
S-a-nfiripat o singura iubire.
Nedelcu Florentina, Clasa a VIII-a B
Şcoala cu clasele I-VII Nr. 1 Urecheşti
DRAGOSTEA DE IERI, IUBIREA DE AZI, VISUL DE MÂINE
Mulţi spun că dragostea nu poate fi explicata în cuvinte. În unele cazuri însă, îi găsim argumente. Iata povestea unei tinere fete, a unei adolescente cu chip minunat ce se îndrăgosteşte de un adolescent mai distrat, de care părinţii nu sunt foarte mândri. În vâltoarea sentimentelor ce le simţea fata, şi-a dorit să îl poata schimba, să îl transforme şi să apară aşa cum îl vedea ea şi în faţa părinţilor lui.
Băiatul nu a perceput dorinţa fetei ca fiind un lucru pozitiv pentru el: “De ce să îl schimbe?”, “ Nu era suficient de bun pentru ea… “ , “ Mai bine ar pune capat relaţei…” Lucru care se şi întâmplă după scurt timp.
Zilele treceau unele dupa altele şi cei doi tineri sufereau unul dupa celălalt. Nimeni nu le putea alina suferinţa. Într-una din zile, sătulă de atâta singurătate fata a căutat băiatul şi şi-a cerut scuze, sperând că se vor împacă. Pentru că suferea la fel de mult ca şi ea, băiatul a ascultat ceea ce i-a povestit fata şi a inţeles motivele reale ale acesteia în încercarea de a-l schimba. Luându-se în braţe au realizat ca nu pot trăi unul fără iubirea celuilalt şi şi-au promis să nu se mai despartă niciodată.
Dragostea lor de ieri este ceea ce eu văd în fiecare zi astăzi. Aţi înţeles corect, eu sunt marele lor vis, dragostea lor împlinită, copilul de azi!
GAVRILA ANDREIA, CLS. a VII-a
ŞCOALA CU CLS. I-VIII ŢIFEŞTI,CLIPICEŞTI
DRAGOSTEA DE IERI, IUBIREA DE AZI, VISUL DE MAINE
Într-o frumoasă noapte de vara admiram luna, plimbandu-mă prin pădure. Deodata am auzit un zgomot ciudat şi la o privire mai atenta în jurul meu am descoperit o porumbiţă. M-am apropiat şi am întrebat-o de ce era atât de tristă, cine o supărase încât chipu-i frumos era întunecat.
Printre lacrimi porumbiţa mi-a explicat că era tare dezamăgită. Partenerul ei îi promisese că vine la întâlnire în această seară, în pădure … şi pânâ la ora astaa nu a apărut… L-a aşteptat prea mult timp. Probabil nu însemna nimic pentru el daca nu a venit.
Şi când te gândeşti că ea, tresărea la fiecare ciripit al unei păsări crezând că este el… că ii bătea inima mai tare la fiecare foşnet al crenguţelor de brad…
Era atât de convinsă de iubirea pe care i-o jurase ieri… şi astăzi… şi visul de mâine?
Prea tristă pentru a mă auzi şi a asculta vorbele mele, frumoasa porumbiţă şi-a luat zborul resemnată. Aşteptase prea mult, crezuse cu ardoare în visul de iubire ce tocmai se spulberase. Am rămas privind în urma ei, întristatăă de nefericirea ce tocmai mi-o transmisese…
Sub lumina lunii am înţeles în acea seară un trist adevăr: nu toate poveştile de iubire au un sfârşit fericit !
MUNTEANU MADALINA- CLS. a VII- a, ŢIFEŞSTI,CLIPICEŞTI
DRAGOSTEA DE IERI, IUBIREA DE AZI, VISUL DE MÂINE
A iubi este însăşi legea vieţii, una dintre cele mai sublime acţiuni pe care le poate realiza o fiinţă umană. Iubirea poate să însoţească toate celelalte acte fundamentale ale noastre : dacă învăţăm, plini de iubire, vom înţelege mai uşor; dacă ascultăm cu iubire, ne vom auzi semenii mai bine. Dacă vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capta atenţia şi vor impresiona mai mult.
Puritatea sentimentului de dragoste naşte dintr-o strangere de mână, din aşteptările oamenilor de a fi ocrotiţi, de a găsi sprijin în orice împrejurări în partenerul lor. Tremurul şi sensibilitatea născute din iubire dau farmec îndrăgostiţilor din orice epoca a vremii. Visele lor de dragoste depăşesc barierele timpului şi stau model generaţiilor viitoare pentru a se naşte iarăşi şi iarăşi…
Fiecare Romeo şi fiecare Julieta sunt martori ai iubirii eterne. Gândurile care se clădesc pe iubire sunt mai luminoase ca Soarele şi ne fac mai buni .
TUTOVEANU VIRGINIA – CLS. a VII-A
ŞCOALA CU CLS. I-VIII ŢIFEŞTI,CLIPICEŞTI
Iubirea mea,
Am trimis un inger sa iti bata in geam si sa iti spuna ca cineva iti simte enorm lipsa.
Dar nu i-ai deschis si astazi ar fi fost soare daca tu mi-ai fi zambit.
Am realizat ca daca inchid ochii esti mai aproape, chiar daca tu esti departe de mine. As vrea sa pot crede ca ceea ce a fost nu s-a terminat atat de repede… si ca ti-ai dat seama ca atunci cand ti-am zis ca te iubesc nu a fost o gluma. Desi viata merge mai departe nu pot sa nu ma gandesc la trecut. Daca azi as avea oportunitatea sa imi pun o dorinta ar fi sa nu mai pleci niciodata de langa mine.
Lumina imi bate in ochi dar eu tot in intuneric sunt… Ia-ma de mana si hai sa fugim in necunoscut, sa ai curajul sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti cand il asculti… Nu te lasa invins de rau dar nici cuprins de bine.
Iubeste-ma asa cum sunt, zambeste orice ar fi, mergi mai departe oricat de greu ti s-ar parea si nu uita: cheia inimii mele e ascunsa in sufletul tau.
DAMIAN MADALINA, Clasa a VII-a, ŞCOALA MOVILITA
Iubesc…
Un inger in calea mea te-a trimis,
Cand speranta se spulbera ca soarele invins
Inima incepu iar sa bata,
Atunci cand privirea mea te-a intalnit pentru prima data.
Tu chip angelic
Adanc in suflet mi-ai patruns,
Pentru ca pe vecie,
Acolo sa poti ramane ascuns.
Cu ochisorii tai precum margelele,
Petale de trandafir iti sunt buzisoarele
Trupul tau, adapost imi e,
Atunci cand nelinistile imi umplu zilele.
Iubitelul meu, mic si dragalas,
Sufletul meu pentru tine e ca un lacas.
Adanc in el, permanent tu vei fi
Si toata dragostea si iubirea tie ti-o voi darui.
ROTILA IASMINA ROXANA – Clasa a VII-a A
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII MOVILIŢA
Dragostea mea nepieritoare
Durerile noastre, niciodată atinse…le purtam pe vecie…cu gândul la visul de mâine.
Încerc să trec peste clipele grele care îmi îngreunează viaţa de zi cu zi…Incă mă mai gândesc la iubirea noastra… nu, nu o voi uita nicicând!
Ceas păstrat cu durere, lacrimi, secunde, încă îl mai păstrez în suflet…dar iubirea mea pentru tine mă va face să uit acele clipe triste şi să le păstrez doar pe acelea care mă fac să trăiesc cu bucurii în suflet!
…Te iubesc, dar ţie nu îţi pasă de sentimentele mele… şi alergi spre ea de parca nimic nu s-ar fi întâmplat! Chiar de-ai plecat şi te-am căutat cu disperare in valea nopţilor fugare… nu, nu m-am pierdut cu firea şi ţi-am păstrat mereu privirea!
Roiuri de fulgi mătăsoşi cad din cerul de pânză albă ţesută din mii de fire… iar eu stau la fereastră gândindu-mă mereu la tine! În fluturii albi de nea… îţi văd ţie privirea, privirea ta cea pătrunzătoare care mă privea atunci… Încă mai sper să te întorci la mine, să mă iubeşti cum m-ai iubit odata…
…Dar visele sunt vise şi nu mereu ţi se împlinesc!!
Întoarce-te la mine n-o să-ti pară rău, să ne aducem aminte, de dorul ce-l purtăm!
TĂTĂRU SABINA, Clasa a V-a A
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII MOVILIŢA
e-Bibliotec@Noastra 