A fi sau a nu fi… trainer! Câte sensuri, câte drumuri, câte provocări se regăsesc în această afirmație… Călătorie în necunoscut? Priveliști și sentimente neîncercate încă? Emoții și transformări nebănuite? Cu siguranță DA! Am devenit trainer și am trăit toate acestea la un loc. Pe rând sau laolaltă, singure sau împreună cu foarte multe alte trăiri ce n-am crezut că le pot experimenta vreodată. Teamă și frustrare, bucurie și speranță, orgoliu și înfrângere, înălțare și înțelegere. Cuvinte mari, veți spune? Ei bine, nu sunt cuvinte mari. Sunt doar încercările prin care am trecut în devenirea mea ca trainer, ca om, care vrea să învețe alți oameni.
Povestea călătoriei mele în lumea magică a trainerilor, a formatorilor, a celor care modelează oameni și suflete, cuvinte și povești de viață a început cu o călătorie.
Întotdeauna când pleci într-o călătorie știi sigur unde vrei să ajungi, ce vrei să faci acolo și cu cine te duci. Eu am plecat de această dată fără să știu a răspunde acestor întrebări. Aproape orbește. Cu inima strânsă. Cu palmele umede și cu sufletul mic, mic de tot de teama că nu voi reuși.
Am învățat, am experimentat, am plâns, am râs, am fost speriată sau furioasă, am fost bucuroasă și fericită! Muncă și nesomn. Emoții și realizări. În viața mea a fost vârtej de oameni: copii, adolescenți adulți și vârstnici. Oameni care au intrat în viața mea și care mi-au schimbat-o. Oameni care m-au primit în viața lor și cărora le-am schimbat-o.
Aparte în sufletul meu și în povestea mea de viață este Cursul de inițiere în utilizarea calculatorului pentru vârstnici, ce tocmai l-am încheiat. 10 OAMENI extraordinari care mi-au dat adevărate lecții de viață: ce este CURAJUL de a înfrunta necunoscutul și teama de ridicol, ce este AMBIȚIA de a ÎNVĂȚA să fii mai bun, ce este RĂBDAREA de a-ți SCHIMBA VIAȚA în bine, indiferent de vârstă, de profesie, de școală sau de griji.
10 oameni de NOTA 10!!!
Le mulțumesc pentru că m-au primit în viața lor pentru a înțelege ce important este să ÎNVĂȚ mereu, să merg mai departe chiar și atunci când îmi este GREU, să cred în MINE și în FRUMUSEȚEA lumii în care trăiesc.
Am pus în fiecare frânturi din suflet. Am strâns între palme mângâieri de vise și am cules împreună adieri de victorie.
Pot doar să vă mulțumesc din suflet pentru cel mai frumos dar primit de mine până acum: CREDINȚA că iubesc oamenii, PUTEREA să-i primesc în sufletul meu, DORINȚA de a-i ajuta în transformarea lor și, cel mai important,SPERANȚA că pot să-mi ating visele! Pentru că sunteți ceea ce CRED, ceea ce POT, ceea ce DORESC și ceea ce pot SPERA: să fiu trainer!
Iar cu atâtea daruri primite de la toți cum aș putea să nu uit îndoiala de …a fi sau a nu fi?
GALERIE FOTO:
e-Bibliotec@Noastra 